e linişte. mă retrag în mijlocul pernelor de pe canapea într-un dulceag abandon...prin faţa mea se perindă acum două siluete smulse din amintiri...prima stă la masă. are sprâncenele încruntate, semn de austeritate si calcul...iubeşte viaţa, îşi clădeşte casa, îşi iubeşte femeile, îşi iubeşte calul, îşi iubeşte forţa, îşi iubeşte scopurile, îşi iubeşte orgoliul şi minciuna...şi n-are niciun haz.
a doua stă la masă...ochi tulburi, privire nedefinită, semn că e viu, dar lipsit de vise şi puternic ataşat de ziua de azi. îşi iubeşte poftele mărunte, îşi iubeşte limitele, îşi iubeşte detaşarea şi tainele...şi n-are niciun haz.
e linişte...
e linişte...
8 comentarii:
Umbre ?!
Umbre tintuite pare-se ori doar transpuse in sufletul tau ?!
Nici mie nu-mi plac arcurile :) as trai un puf :))
Pup, sambata faina tie !!!
umbrele se plimba...dirijate de lumina :)
super!
te pup, sa ai un sfarsit de saptamana minunat!
Era un filmulet animat de la Pixar cu melodia asta, a fost tare amuzant. Interesanta viziune, ne lasam personalitatile ca amintire.
da, amintirea e un adevar trait care nu se poate schimba...poate fi un loc, un om, un cuvant, o fapta, orice a lasat o urma, un trecut...
melodia e foarte veche, cred ca a aparut inainte de anii '80...insa e una din melodiile fara varsta :)
Interesant i-ai descris pe cei doi. Sunt doi...?
doi. :))
Trimiteți un comentariu