se întâmplă a nu ştiu câta oară să nu găsesc niciun cuvânt pentru a descrie un fel de amintiri, de legături, de conexiuni, nu ştiu cum să le spun. ceva ilogic care preia pentru un moment controlul...deja-vu-uri...recunoaşterile acelea pe care dacă le-aş povesti cuiva şi nu mi-aş alege bine cuvintele, m-aş putea trezi vorbind de una singură...
6 comentarii:
Atunci...deseneză! :p
@Catalin: as face asta...insa nu mai am cum :)
Nu vei singura...vorbind de una singură :)
Te pup!
@Oana: tu esti intelegatoare...nu toti sunt la fel :)
te pup!
e atat de omenesc...
@pandhora: da...dar nu trebuie sa ne asteptam la prea mult :)
Trimiteți un comentariu