cândva...iuhuuu...am
sărit dintr-o dată pe o treaptă...şi stând pe vârfuri, am putut privi pe
fereastra unui tunel de destin...am văzut lucruri pe care nu le mai spunem...acum o să
tăcem amândoi, ca pădurea care a înghiţit cântecul păsărilor...
hai, dă-i zor să tăiem odată norii destinului...
hai, dă-i zor să tăiem odată norii destinului...
6 comentarii:
tacerea este doar parelnica...
...:) sa ai o zi frumoasa!
Dacă ai ajuns la nori...ai cam ras toată pădurea :)
cateodata e bine sa nu povestim:)!
norii gadila?...:)
daca povestim, ori se risipeste vraja, ori persista lucrurile neplacute...:)
Trimiteți un comentariu