tu nu te mai ascunzi.
te simt când alerg cu timpul prin mine.
te iau de mână şi ne cufundăm.
într-o apă nesfârşită de gânduri identice...
tu nu te mai ascunzi.
îţi simt paşii tresărind prin fiecare parte din mine.
te iau de mână.
venim şi plecăm găsindu-ne în acelaşi loc.
sub ploaia de umbre a norilor nesfârşiţi...
şi nu ne mai ascundem.
suntem prea vlăguiţi de drumuri.
iar pe urmele noastre încă rătăcesc nelinişti şi singurătăţi...
4 comentarii:
acum ca l-ai luat de mana sa nu-i mai dai drumul! ar fi timpul sa-ti pui doar flore-n par :P.
pop :)
:))...o sa-mi bat o floare in cuie cantatoare :)
te pup, geanina!
la ce bun sa te ascunzi? :)
poate ca sa fii gasit :)
Trimiteți un comentariu