marți, 29 mai 2012

ceasurile ticăie la fel.
la fel ca în trecut.
monoton.
doar între mişcările minutarelor se-ntâmplă câte ceva.
dar ele nu plâng.
nici nu râd.
nici nu se opresc.







4 comentarii:

Cristina Lerinț spunea...

Oare trece timpul sau timpul trece pe lângă noi?

erys spunea...

trecem prin el...viata noastra incape intr-o secunda...:)

Ana-Maria spunea...

Câtă dreptate!Ceasurile astea omniprezente: se nasc, se maturizează și mor odată cu noi lucru paradoxal având în vedere că ele nu mor niciodată!

erys spunea...

da...timpul rezista, noi nu :)